7 decembrie 2016

Andreea Marin: „Nu sunt croită să trăiesc compromisul”

Andreea Marin la Europa FM cu Andreea Esca
O conversaţie francă despre viaţă şi sentimente, despre relaţii şi decizii, într-un tete-a-tete cu Andreea Esca.Invitată la radio Europa FM, Andreea Marin şi-a pus sufletul pe tavă şi a explicat de ce deziluziile n-au doborât-o, dar şi de ce a continuat să caute adevărata dragoste.

„Eu nu mi-am trăit copilăria aşa cum s-a cuvenit. Iar undeva la maturitate a venit decontarea. Mi-au lipsit enorm nişte sentimente şi undeva a rămas un gol uriaş. Asta explică cumva poveştile mele de dragoste de la maturitate. Întotdeauna am căutat dragostea aceea pură, necondiţionată. Am crezut că se poate găsi dragostea, punct! Tata mi-a dat enorm – să nu înţelegem greşit! Tata a încercat să fie şi tată, şi mamă, dar nu se poate. Pur şi simplu, asta nu se poate. Şi atunci am căutat ceva ce nu există. Ca fată, am şi un alt gen de sensibilitate. Şi lucrul ăsta nu l-am putut găsi într-un bărbat. Dar eu am continuat să caut asta pentru că sunt un om romantic, pentru că nu pot trăi fără să iubesc, fără să dăruiesc, şi pentru că aşa sunt croită, din sentimente, chiar dacă sunt şi un om raţional. (…) Sufăr, dar numai până îmi dau seama că nu mai am pentru ce lupta. În momentul în care în mintea mea lucrurile se aşază – stau, observ, de multe ori nici nu spun ce mă doare, aştept să se întâmple ceva şi de partea cealaltă – cumva trag o linie şi sufletul meu o ştie. Şi atunci am concluzionat că n-are rost, pentru că viitorul nu poate să-mi aducă ceva mai bun decât am trăit deja şi, în momentul în care am hotărât să merg mai departe singură, nu mai există suferinţă pentru mine.”
Andreea Marin si Andreea Esca
„Nu mă mai întorc înapoi, chiar dacă nu mi-e uşor. Să nu ne minţim că e uşor, dar n-am să stau să plâng pe umărul nimănui. Eu nu sunt făcută pentru compromis. Nu sunt croită să trăiesc compromisul, eu trăiesc totul sau nimic. Accept pentru o perioadă să văd dacă pot să repar ceva, nu abandonez din prima – pentru că e datoria noastră să dăm şanse şi să ni se dea şanse, să încercăm, să ne forţăm limitele, să cunoaştem sentimente noi, o limită a toleranţei pe care n-am avut-o înainte. Îţi spun cu sinceritate că, în ultima perioadă din viaţa mea, limita toleranţei mele s-a ridicat atât de departe, de nici n-aş fi crezut!”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu