11 octombrie 2016

Octavian Ursulescu: ”Spectacolele gratuite au distrus calitatea”

octavian-ursulescu
Octavian Ursulescu este pe departe cel mai titrat și cunoscut prezentator de evenimente român. Emisiuni ca ”Steaua fără nume”, ”Șlagăre în devenire”, ”Meridianele cîntecului”, ori sute de festivaluri și concursuri de dans sportiv prezentate fac parte din stufosul cv al vedetei a cărui carieră a coincis cu ustoria modernă a muzicii românești.



Ai prezidat sute, mii de evenimente, cum vezi diferenta dintre spectacolele de pe vremuri si cele de acum?

Octavia Ursulescu: Inainte de toate, inainte nu existau spectacole gratuite! Astazi nu e localitate unde sa nu aiba loc, de ”Zilele comunei sau orasului”, reprezentatii cu intrare libera, ceea ce duce la scadea interesului si a respectului pentru artisti! Indiferent cit de amarit era, omul economisea si scotea bani din buzunar pentru a-si vedea artistii preferati, de aici comuniunea totala cu cei de pe scena, emotia, bucuria, intensitatea trairilor. La rindul nostru, noi stiam ca spectatorii venisera special pentru noi, cei 4-5 de pe afis (nu existau distributiile-mamut de dupa 1990, cu zeci de nume), dar si simteam asta, din reactia lor. Spectacolele gratuite au distrus calitatea, de aceea azi, atunci cind incerci sa organizezi un concert cu bilete s-ar putea sa ai surpriza unor incasari reduse…Asta nu inseamna ca oamenii cumparau bilete la orice, din contra, tocmai de aceea spectacolele nu erau multe, organizatorii facind apel doar la artistii valorosi. Celebre erau concertele cu formatia Savoy si marile vedete ale muzicii usoare, in turnee care durau saptamini de zile. Practic, n-a existat nume de marca ramas inafara acestor distributii, de la Dan Spataru la Marina Voica, de la Mirabela Dauer la Corina Chiriac, Cornel Constantiniu, Angela Similea, in deschidere fiinf distribuiti solisti mai tineri. Aveau loc si cite 3 (!) spectacole pe zi, in sali de sport, luate cu asalt, se spargeau geamurile pentru artisti romani care cintau slagare romanesti. De aceea s-a impus acea generatie de aur a interpretilor, de aceea s-au lansat atunci sute de hit-uri care si azi se afla pe buzele melomanilor: compozitorii si textierii aveau pentru ce si pentru cine scrie, interpretii pentru cine cinta, intre ei fiind o competitie amicala, sub semnul colaborarii, nu al concurentei. Se intelege, erau si alte formatii valoroase de acompaniament, cum ar fi Romanticii, cu care a cintat mult Margareta Paslaru. Era o emulatie la toate nivelurile, atit la TV, unde realizatorii se intreceau in a da la iveala emisiuni cit mai atractive, pentru care se scriau si se inregistrau cintece in premiera, plus concursurile ”Slagare in devenire” sau ”Steaua fara nume”, urmarite cu sufletul la gura, cit si la festivalul de la Mamaia. Sa facem o incercare: eu va pot spune dintr-o suflare, acum, 20 de titluri de cintece lansate la Mamaia si 30 de tineri laureati, deveniti apoi vedete, iar dvs. sa incercati acelasi lucru pentru, sa zicem, ultimele doua decenii (evident, pina la decesul de acum citiva ani al manifestarii, care n-a fost decit o moarte dinainte anuntata de marginalizarea totala a muzicii usoare romanesti). Va dau in scris ca voi cistiga la scor, cei care au acaparat, acesta este termenul corect, festivalul in acest ultim interval nefacind decit sa distruga tot ce se construise inainte, neavind nici pricepere, nici pasiune, nici cunostinte in domeniu. Si acolo, ca si la nivel de concerte, spiritul comercial, marketingul neinspirat, goana dupa cistiguri mari si rapide au distrus insasi identitatea genului, pentru ca noi nu mai avem azi o muzica usoara romaneasca, doar una de import, mai mult sau mai putin reusit…




Iti aduci aminte de momentul cand ai avut in fata cel mai mare numar de oameni?

Octavia Ursulescu: – Se intelege, in spectacolele de pe stadioane. Inainte de 1990 am prezentat citeva asemenea manifestari in tara, cu sau fara acele meciuri de fotbal intre artisti, arbitrate de colegi de breasla, invitat fiind mai mereu hitrul Rica Raducanu (de fapt, numele lui de familie este Necula, Raducanu fiind…cel de botez). Dupa amuzantul meci protagonistii se imbracau si-si sustineau numerele artistice. Am fost martor cind politia calare a trebuie sa intervina pentru a zagazui talazul spectatorilor, atunci cind pe afis era si Dan Spataru. Am prezentat asemenea show-uri pe stadionul Giulesti, inainte de 89, dar si dupa, in plin fenomen Doru Octavian Dumitru. Sigur, in ultima vreme asemenea afluente de mii de spectatori sint obisnuite, dar la manifestari gratuite. La Focsani, de pilda, in Piata Unirii evolueaza de citeva ori pe an toate numele de calibru din tara, dar si de peste hotare, audienta fiind in mod curent de 4-5 mii de spectatori. Recodul a fost stabilit, cred, in iulie, cind in seara cind au evoluat B.U.G. Mafia cifra a fost dubla!



Pentru multi,imaginea ta este asociata manifestarilor muzicale de anvergura pentru romani. pentru ca astazi nu se mai fac, care este cel mai mare regret al tau legat de acea perioada?


Octavia Ursulescu: Am mai multe regrete. In primul rind acela ca nu mi s-a dat macar o data ocazia sa arat cum trebuie prezentat ”Cerbul de aur”, in conditiile in care au fost investiti acolo cu rolul de amfitrioni manechine, cintareti, actori necunoscuti, crainici de stiri, comentatori sportivi, chiar si un VJ de peste hotare! Amaraciunea imi este sporita de faptul ca realizatori-producatori erau oameni carora le adusesem anterior succes si norotietate prin prestatia mea…Am fost insa o persoana incomoda, cu coloana vertebrala, cu care nu se puteau face nici un fel de aranjamente, asa incit cei de la TVR si-or fi spus ca mai bine sa ma ocoleasca, optind pentru obedienti…Si mai am o neimplinire, de fapt o uimire – pe vremuri ma necajeam, acum doar ma amuz: n-am fost NICIODATA invitat de autoritatile, de oficialitatile din judetul meu natal, Mures, sa prezint la mine acasa!! E vorba de Consiliul judetean sau de primariile din Tg. Mures, Reghin, Sighisoara, Tirnaveni sau Mures! Puteti crede asa ceva? Se intelege, am fost prezent prin diverse actiuni private, dar niciodata oficiale, inafara, fireste, a comunei copilariei mele, Chiheru, unde sint Cetatean de onoare! Stiti cum se spune, ca ”Nimeni nu e profet in tara lui”: Fuego imi spunea ca nici el nu e invitat la Turda…



Din experienta ta, cum era artistul, solistul in anii 80 si cum este cel de astazi?

Octavia Ursulescu: Nivelarea cistigurilor, inainte, facea ca artistii sa fie mai apropiati de omul de rind. Noi, cei care aveam atestat categoria I, primeam 200 de lei de spectacol, acesta era maximul. Sigur, se adugau banii de la televiziune, din festivaluri (atunci, paradoxal, se platea absolut tot, nu ca acum), dar artistii stateau si ei in apartamente de bloc, aveau o Dacia, nimic special. Azi insa cistigurile sint foarte mari (si e bine ca e asa, ma bucur), asa incit mai toti au reusit, prin munca lor, sa aiba vile, automobile scumpe, bodyguarzi la evenimente, deci un statut comprabail cu acela al colegilor din Occident. Inainte insa playback-ul la concerte nu exista si e bine ca tot mai multe din vedetele de azi au inceput sa aiba propriile formatii, pentru ca nimic nu se poate compara cu un ”live” adevarat.

octavian-ursulescu1

Se mai fac slagare astazi?

Octavia Ursulescu: Depinde ce intelegem prin ”slagare”. Unul adevarat este cel pe care-l fredonezi si peste 20-30 de ani si poate mai mult, cum sint ”Sanie cu zurgalai”, ”Tarancuta, tarancuta”, ”Sa nu ne despartim”, ”Prieten drag” sau ”Sa mori de dragoste ranita”, pentru a da doar citeva exemple. Pina la marginalizarea sa in difuzare, la Radio si TV, muzica usoara dadea zeci de slagare anual. Astazi unii dintre hit-makerii valorosi s-au prapadit, iar ceilalti nu mai compun, neavind pentru ce (festivaluri, comenzi de la radio si TV) si pentru cine, cum am spus. S-au reorientat catre dirijat, muzica pentru copii, pentru teatru (revista, musical), prezente in jurii…Dar muzica dance si hip-hop au slagarele lor, tinerii sau foarte tinerii le fredoneaza, le stiu pe dinafara datorita difuzarii intense pe toate posturile de radio, am constatat asta cu ochii mei la Focsani, Medgidia, Amara, Moinesti sau Braila. Intrebarea este: le vor mai fredona si anul viitor sau le vor inlocui fara remuscari cu altele, proaspete? Cite din hit-urile moderne de acum citiva ani mai sint in actualitate? Un adevarat slagar este ”evergreen”.

octavian-ursulescu

Ai senzatia ca se stinge mitul muzicii usoare odata cu reprezentantii ei?

Octavia Ursulescu: Sint implicat in citeva proiecte in care sint angrenati corifei ai muzicii usoare traditionale: Alexandru Jula (decanul de virsta al solistilor in activitate, 82 de ani), Marina Voica, Stela Enache, Gabriel Dorobantu, Mihai Constantinescu, Marina Florea, Adrian Daminescu, Daniel Iordachioae, Ileana Sipoteanu, Carmen Trandafir, Gheorghe Gheorghiu. Este vorba de ”Slagarele Romaniei”, respectiv ”Ultimul romantic”. La Baia-Mare i-am prezentat si pe Angela Similea, Catalin Crisan, Adrian Enache, la Focsani pe Mirabela Dauer, Corina Chiriac, Anastasia Lazariuc, la Amara pe Aurelian Temisan, Luminita Anghel, Gabriel Cotabita, la Medgidia pe Pompilia Stoian, Monica Anghel, Nico, Silvia Dumitrescu, Doina Spataru, Ion Suruceanu, Fuego, Sanda Ladosi, Raoul, Oana Sirbu, de fiecare data cu un succes uluitor, pentru ca exista un public al muzicii usoare, nu neaparat unul mai in virsta. Paradoxal, inamicii acestui gen, tinerii programatori de la posturile de radio (culmea, ei resping fara a cunoaste!), au provocat o reactie inversa: spectatorii vin in numar mare pentru a se reintilni cu artistii preferati, carora le duc dorul tocmai pentru ca nu-i aud deloc la radio! Ce nu pot sa inteleg este cum de in play-list-urile posturilor de radio (inclusiv Radio Romania, de necrezut, unde muzica usoara romaneasca este o cenusareasa!) figureaza tot felul de baladisti spanioli, sud-americani, italieni, cu melodii adesea slabe, dar n-au loc niciodata cintaretii romani! Oare in ce tara traim?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu