13 octombrie 2016

Cum i-a schimbat viata copilul cantaretei Sore

Sore si Erin

La cinci luni după ce a devenit mamă, Sore ne-a povestit cum au reacționat cei din jur la aflarea veștii că e însărcinată și cum i s-a schimbat viața după apariția lui Erin. Micuța i-a adus armonie în relația de cuplu, maturitate în viața personală și inspirație în cariera muzicală.

Sore

Vestea că a rămas însărcinată a uimit lumea showbiz-ului și cercul de prie­teni apropiați în egală măsură. Pentru mulți, Sore rămăsese încă adolescenta rebelă din „Pariu cu viața“ și nu o fe­meie în toată firea, așa cum e de fapt! Însărcinată în patru luni, artista Sore Mihalache (26 de ani) a postat pe Facebook marea veste, după ce a încer­cat pe cât posibil să țină departe de ochii curioși relația cu avocatul Mircea Julean. În timp ce Sore era însărcinată în opt luni, Mircea a cerut-o în căsăto­rie, și tot ea ne-a mărturisit că apariția copilului a eliminat din schemă micile

Sore si Erin

harțe obișnuite între îndrăgostiți. Cu toate astea, au ales să nu facă nunta și botezul în aceeași zi, creștinarea micuței Erin având, se pare, priorita­te. Ne-am bucurat să o vedem pe Sore în postura de părinte al micuței Erin. E, așa cum ne-am imaginat, o mămică veselă și relaxată. Cât despre fetiță, aceasta a fost în elementul ei la shoo­ting, de parcă ar fi făcut asta dintot­deauna! „Eu am avut mari emoții pentru ea și pentru cum se va simți într-un mediu nou, dar se pare că vor­ba din popor «așchia nu sare departe de trunchi» poate fi adevărată. Rămâ­ne să vedem peste câțiva ani buni ce meserie va avea, însă un lucru este clar: ați avut cel mai degajat model pe copertă, pe bebelușa Erin“, ne-a măr­turisit Sore amuzată.

Sore

Vremurile s-au schimbat. Lumea face copii acum mai mult după vâr­sta de 30 de ani. Având în vedere acest fapt, ți-ai imaginat vreodată că vei fi o mămică așa tânără?

Nu numai că mi-am imaginat, dar mi-am dorit din suflet să fiu mamă tânără pentru că vreau să îmi înțeleg copilul, să înțeleg perioada în care crește, să îi pot fi și mamă, dar și prietenă foarte bună, așa cum este mama mea cu mine. Consider că în tinerețe ai și energie mult mai multă, iar un bebe cere multă atenție. Eu sunt copilăroa­să de felul meu, așa că pot spune că Erin a venit în momentul potrivit, pentru că îmi place la nebunie să mă joc cu ea. Acum suntem abia la cubulețe, zdrăngănele și alte obiecte mici care fac zgomote.



De ce ai ales două nașe pentru Erin? Vorbește-mi despre ele. Una știu că este Alina Eremia, care mi-a și povestit cu ceva timp în urmă într-un interviu că e foarte emoțio-nată de propunerea ta de a o alege nașă.

Alegerea nașilor a venit natural. Ro­xana, prietena mea cea mai veche și implicit, cea mai bună, a fost șocată la auzul veștii că sunt însărcinată. Eram la munte, în mașină și i-am spus sim­plu, conducând, că am un bebe în burtică și că ea este nașa. Nici măcar nu am întrebat-o dacă dorește, nu îmi imaginam să fie altcineva în locul ei. Roxana n-a avut inițial nici o reacție.

S-a uitat drept în față, urmărind dru­mul și a spus doar „ok, bravo“. Am oprit mașina și ne-am privit câteva se­cunde cu o mimică foarte serioasă. Imediat după au urmat niște țipete de bucurie, a procesat informația și ne-au dat lacrimile. Până nu m-a văzut cu Erin în brațe, nu a conștientizat că lu­crul acesta se întâmplă. Noi ne știm de la 7 ani și suntem de nedespărțit de atunci. Alina este nășica onorifică, pentru că ea a fost cupidonul, ea mi l-a prezentat pe Mircea, fiind un prieten de-al unui prieten și uite așa, fără să vrea, mi-a desenat destinul.



Care e povestea numelui fetiței?

Încă din copilărie am avut o pasiune pentru numele Erin. Nu știu să îți spun exact cum și de ce, dar m-a ur­mărit. Ulterior, am aflat și simbolistica lui, anume „Irlanda“, în limba veche sau „pace“. Am simțit amândoi, atât eu, cât și Mircea, că bebelușei noastre i se potrivește cel mai bine acest nume.



Ai pus cariera pe „hold“ de când ai devenit mamă sau încă reușești să integrezi munca în programul tău?

Nu am pus cariera deloc pe hold, am revenit la concerte după două luni de la naștere, pentru că muzica nu este doar un job pentru mine, este parte din sufletul meu, este ceea ce mă definește ca om. Nu am putut sta de­parte de ea, la fel cum nu pot sta de­parte nici de Erin. Așadar, lumea mea se împarte sistematic acum între fami­lie și studio, repetiții, concerte. Luna septembrie este o lună importantă pentru mine, deoarece marchează în­ceputul unui proiect dedicat tuturor tinerilor care au sau au avut comple­xe, frustrări de orice tip, care încep din adolescență și câteodată… nu se mai termină. Prin melodiile mele, prin acțiunile pe care le fac, încerc să le po­vestesc din experiențele proprii că ceea ce simt ei este perfect normal și că cel mai important este să își trăiască vârsta și să se bucure de ea. Probleme­le vor exista mereu. Pe măsură ce creștem dorințele devin și mai mari, temerile la fel, important este să ne simțim bine în pielea noastră și să nu ne rușinăm pentru că suntem diferiți. Sper să fiți alături de mine în această călătorie.



Cum se implică Mircea în creșterea micuței? Cine se mai implică în în­grijirea ei?

Mircea este un tătic foarte dedicat și nu aș fi putut spera să am parte de mai mare ajutor. De când a împlinit Erin patru luni, avem și ajutor din partea unei bone timp de trei zile pe săptă­mână, ca să ne putem face toate trebu­rile de dimineață până seara, iar buni­cii o vizitează foarte des și, bineînțeles, o răsfață la maxim.



Cum s-a schimbat viața voastră de cuplu de când a apărut cea mică?

Sincer, este mai bine ca niciodată. Dacă înainte ne ciondăneam mai ușor, de când cu Erin, certurile mă­runte au dispărut. Suntem atât de fermecați de pitică, încât în momente­le noastre de intimitate, atunci când ea doarme sau când reușim să ieșim în doi, ne mulțumim unul altuia pentru familia pe care o avem.

Sore si Erin

A fost cezariana singura ta opțiune? Nu ți-ai dorit să naști natural?

Am luat în calcul și nașterea naturală, însă, recunosc, m-am temut tare de durere și de complicații, iar spre fina­lul sarcinii, bebe avea cordonul în-fășurat de două ori în jurul gâtului. Iar la naștere, poziția lui Erin în burtică nu era potrivită pentru nașterea naturală (am născut prin cezariană exact în ziua în care Erin se hotărâse să vină pe lume, aveam contracții foarte mari), așadar a fost cea mai bună decizie.



Ai revenit imediat după naștere la o siluetă de invidiat. Ai simțit presi­unea publicului cum că trebuie să revii la standardele de greutate de dinainte de a rămâne însărcinată? Cum ai făcut să scapi de kilograme­le în plus?

Mulțumesc frumos, eu consider că mai am un pic până la forma ideală pentru mine, însă aproape toate kilo­gramele s-au dus alăptând. Este ade­vărat, nu mi-am dat voie să mănânc nimic ce ar fi putut să îi dea lui Erin dureri de burtică. Am zis că mai bine evit decât să încerc și să le elimin din meniu în cazul în care nu îi priau, iar asta m-a lăsat cu o paletă restrânsă de alimente, dar care m-au slăbit foarte repede. Îmi amintesc că era ziua și ki­logramul. Nu am simțit presiune din partea nimănui în ceea ce privește si­lueta, însă am avut emoții pentru că sunt o persoană pofticioasă și mi-am imaginat că nu mă voi putea mobiliza să țin un regim. Însă, iată, sentimentul matern a fost cel mai puternic în cazul de față, pentru că m-am abținut fără probleme de la alimentele interzise lui Erin, nici nu le-am simțit lipsa, am și slăbit, iar ea nu a avut colici. Deci, everybody was happy!



În ce fel te-ai schimbat de când ești mamă?

Sunt mai calmă. Nu mă mai enervez așa ușor, am răbdare cu toată lumea. Înainte eram destul de bezmetică. Cred că asta înseamnă să te maturi­zezi, pe de o parte. Să înțelegi că, deși timpul nu are răbdare cu oamenii, cum spunea Rebreanu, e bine să învățăm să avem noi răbdare cu el, pentru că ne face oameni mai cumpătați. Am fost șocată să constat ce iubire imposibil de descris s-a năs­cut în mine o dată cu mogâldeața noastră, surprinsă să văd că nu am ne­voie de somn dacă ea vrea să vorbim și să ne jucăm și cu toate astea, să am mai multă energie ca niciodată pentru proiectele mele. Ea mă inspiră, mă motivează și îmi doresc ca atunci când va fi mare, să privească în urmă și să fie mândră de mămica ei.



Cum au reacționat părinții voștri când le-ați dat vestea că vor fi bu­nici, voi nefiind căsătoriți?

Avem parte de părinți open-minded. Pentru ei nu a contat că nu avem un act care să ateste faptul că ne iubim, ci tocmai faptul că am luat decizia de fi părinți a demonstrat cât de puternice sunt sentimentele care ne leagă. Acum, pentru că sunt și eu mamă, înțeleg că cea mai mare dorință este să îți vezi copilul fericit, indiferent cum arată fericirea pentru el.



Înțeleg că ai fost cerută în căsăto­rie. Cum arată nunta voastră în vi­sele tale?

Eu nu mi-am dorit niciodată o nuntă cu fast, așadar atunci când va fi să fie, vom face o petrecere foarte restrânsă, cel mai probabil pe plajă, într-un loc uitat de lume, în picioarele goale.



De obicei, venirea pe lume a unui copil îți evocă amintiri din propria copilărie. Ți s-a întâmplat și ție asta?

O, da! Mă emoționez teribil la multe momente cu Erin, pentru că, într-ade­văr, cred că au legătură cu amintirile mele din copilărie. Asta mă face să re­alizez că eu am crescut, dar că părinții și bunicii mei au îmbătrânit. E un ci­clu emoțional care nu se termină, însă poate asta este frumusețea vieții.



Ce îi cânți lui Erin? Ce vă place să faceți cel mai mult împreună?

Îi cânt foarte mult, îi inventez melodii cu versuri în care îi includ numele, îi cânt piesele mele, dar cel mai mult îi place să facem duet. Reproduce aproape bine onomatopeele muzicale pe care i le cânt și uite așa trec 10-20 de minute în care noi cântăm, împre­ună. Am un vis, ca la un moment dat, să cântăm o piesă împreună, chiar dacă o vom ține doar pentru noi și fa­milia noastră, aici rămâne să fie alege­rea ei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu