3 martie 2016

Dana Nalbaru: “A fi obosit, nu te face neaparat deprimat”

Fanii au reactionat la postarile Danei Nalbaru referitoare la viata sa privata. Cantaretei i s-a spus ca este o “mama mereu obosita si deprimata”. Dana a vrut sa explice ca a fi obosit nu inseamna a fi neaparat deprimat.“A fi mama = a fi obosita. Cum sa va zic altfel daca acesta este adevarul? Orice femeie care vrea sa devina mama si sa aiba grija de copiii ei în adevaratul sens al cuvantului trebuie sa stie ca va fi foarte, foarte obosita. Ca va trebui sa faca sacrificii si ca viata ei nu va mai fi niciodata la fel ca înainte. Ca ea însasi nu va mai fi femeia dinainte”, a scris Dana Nalbaru.

“Am doi copii. Pe Sofia, de 9 ani, si Kadri - de 7 luni. Niciunul dintre copiii mei nu cresc cu bona. Nu pentru ca nu mi-as permite acest lucru ci pentru ca asa am ales. Sigur ca ar fi fost mai simplu sa aleg sa dorm noptile si sa îi dau lapte praf lui Kadri ca sa nu ma mai trezesc din doua în doua ore, sa nu mai transpir atat de mult sau sa fiu plina de miros de lapte regurgitat în fiecare zi, sa pot iesi la un film sau sa îmi continui cariera artistica, sa am acel timp pentru mine despre care se spune ca ar avea nevoie fiecare om, sa ma duc la salon mai des, sa stau la restaurant fara sa ma învart printre mese, sa ma vad cu prietenele mele la cafea sau la shopping fara sa ma gandesc ca a trecut ora si trebuie sa ajung acasa sau într-un loc în care sa pot scoate sanul ca sa îi dau sa pape, sa nu ma opresc doar în fata dulapului cu încaltari sport ci sa pun în picioare pantofii cu toc, perfect asortati cu rochia mulata sau sa nu simt uneori durerea de spate dupa atatea ore de stat cu bebe în brate”, a marturisit Dana Nalbaru.

“Îmi dau seama ca nu sunt o mama moderna si stiu ca în jurul meu sunt multe femei pentru care a-si relua viata de dinainte de nastere este ceva normal. Eu sunt altfel.. Old school, sa-i zicem. Ceva ce vine din mine îmi spune sa am grija de copiii mei. Este acel ceva care nu vrea sa piarda primul zambet, primul dintisor, primul pas, primul cuvant sau prima îmbratisare, prima zi de gradi sau de scoala, prima serbare sau prima confesiune despre baiatul care-i place. Acel ceva care se hraneste cu privirile si linistea lor. Orice copil e linistit langa mama lui. Mama îi ofera acea senzatie de pace interioara într-un fel în care nici tatal nu reuseste…nicio bunica sau o bona. Cand se lovesc sau viseaza urat vreau sa ma strige pe mine si sa fiu eu cea care se duce sa îi stranga în brate tot la fel cum vreau ca atunci cand vor fi mai mari sa le faca placere sa petreaca sarbatorile sau vacante cu mine si tatal lor. Iar cand voi închide ochii as vrea ca ei sa-si aminteasca cu drag de mine si momentele petrecute împreuna sa le ramana întiparite în memorie ca fiind unele fericite. Asta îmi doresc eu, acesta este scopul meu în viata si poate pentru unii e putin…pentru mine este cel mai greu lucru de facut pentru ca nu e usor sa fii parinte bun. Nu e usor sa fii mama si sa renunti la marea majoritate a lucrurilor pe care o femeie le face pentru ea si numai pentru ea. Nu e usor sa iti depasesti propriile frici sau defecte din dorinta ca acestea sa nu îi afecteze pe copiii tai.

A fi fericit nu are legatura cu oboseala. A fi obosit, nu te face neaparat deprimat. Esti obosit si gata…dincolo de asta exista atatea si atatea lucruri care te pot face fericit. De fapt, daca stau sa ma gandesc mai bine, niciun lucru cu adevarat valoros nu se face fara efort…

Sa fiu mama e o bucurie chiar daca uneori asta imi forteaza limitele. Nu gasesc placere mai mare ca în privirile copiilor mei si-n zambetele lor. Pentru asta merita fiecare secunda nedormita. Vorbesc uneori despre oboseala pe facebook pentru ca mi se pare ceva normal în aceasta etapa a vietii mele, nu pentru ca as suferi din cauza asta. si as petrece ani nedormiti daca asta ar trebui pentru ca Sofia si Kadri sa fie linistiti si fericiti”.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu