6 octombrie 2015

Povaţa controversată a părintelui Papacioc, spusă femeilor la spovedanie: „Nu e obligată, săraca, să suporte tirania, e liberă şi se poate despărţi“

Povaţa controversată a părintelui Papacioc, spusă femeilor la spovedanie: „Nu e obligată, săraca, să suporte tirania, e liberă şi se poate despărţi“
În predicile sale şi în lucrările pe care le-a lăsat moştenire credincioşilor, Arsenie Papacioc, unul dintre cei mai importanţi duhovnici ai Ortodoxiei, vorbeşte despre femeie şi rolul esenţial al acesteia în familie, despre iubirea şi respectul pe care bărbaţii trebuie să le-o acorde şi condamnă categoric avortul. Nici folosirea anticoncepţionalelor nu era îngăduită de părintele Papacioc.

Duhovnicul le îndeamnă pe femei să nu-şi asculte soţul, dacă acesta le îndeamnă să lepede pruncii nenăscuţi, dându-le dezlegare să se despartă. Într-unul dintre ultimele interviuri acordate pentru crestinortodox.ro, părintele aminteşte sfaturile pe care le dădea femeilor când veneau la spovedanie, în special cum le convingea să nu mai facă avorturi. “Cu nici un chip să nu faca avort, indiferent ce s-ar întâmpla. „Pe viaţă şi pe moarte“, le spun eu. Cu nici un chip n-au voie să ucidă. Despărţire, orice altceva, dar nu avort, nu ucidere”, obişnuia să spună părintele. Nici cu folosirea metodelor anticoncepţionale nu era de acord părintele, chiar dacă se spune că este un păcat mai “mic”. Arsenie Papacioc vedea acest lucru drept o fraudă şi un atentat împotriva planurilor lui Dumnezeu. “Dragă, anticoncepţionalele şi alte mijloace asemănătoare sunt fraudă conjugala şi atentat împotriva planurilor lui Dumnezeu. Nu e crimă; e numai atentat. Este un păcat mai mic. Dar noi nu îngăduim nici cel mai mic păcat! Pentru că, din momentul în care m-aşez pe această poziţie de acceptare a unor păcate mai mici, încep să mă gândesc: dar care-i mic şi care-i mare? Sau "şarpe mic şi sarpe mare"; dacă un şarpe mic te muşcă cu atâta otravă încât să mori, nu mai e nevoie să te muşte altul mai mare! Deci, e o mare greşeală. Nu accept, însă nu-i pot opri de la împărtăşanie pentru aceste fraude conjugale ca pe cei care au făcut avort. Îi împărtăşesc mai repede”,. spunea părintele Arsenie Papacioc. Condamnate de un soţ păgân Pe femeile care erau “condamnate să aibă un soţ păgân”, părintele Papacioc le învăţa să se despartă, gândindu-se că nu pot fi obligate să reziste la nesfârşit unei astfel de tiranii. “Pot merge până acolo încât să se despartă! Pentru că şi aceste lifte de bărbaţi necredincioşi - sunt destul de multe cazuri - trebuie înţelepţiţi si ei prin refuzul femeii... Ea nu e jucăria lui, nu este păpuşa căreia să-i strâmbe gatul pentru că ştie ca e flexibil. Nu! Femeia, cum obişnuiesc să le spun pe la cununii, "cu el totdeauna, ca el totdeauna". Adică, e liberă ca si el. Cum să facă crima aceasta?! Şi atunci zic: nu e obligată, săraca, să suporte tirania acestor lucruri; e liberă şi se poate despărţi", le sfătuia duhovnicul. "Păcatul rămâne păcat!" Părintele vorbeşte şi despre faptul că nu a îndemnat niciodată femeile să folosească mijloace contraceptive. “Păi, cum să spunem noi: "Foloseşte anticoncepţionale"?! Noi întâlnim persoane care ne spun că au facut lucrul acesta, şi trebuie să luăm nişte măsuri mai uşoare decât dacă ar fi făcut crima; dar nu ca şi cum n-ar fi făcut nimic. Dar eu am întâlnit un preot care, văzând cât de multe femei cu avorturi vin la el, ca totuşi să nu mai facă această crimă atât de mare, le-a zis: "În loc de păcatul asta mare, măcar alegeţi unul mai mic, dacă nu puteţi să faceţi altceva"... Draga, eu am întâlnit şi altceva: nişte îngeri buni care s-au făcut draci. Putem să acceptam oare acest sistem de compromis şi chiar să facem lege din sistemul şi metodele noastre? Nu se poate! Păcatul rămâne păcat. Un duhovnic n-are voie să dezlege nici ca să se mănânce de dulce, măcar ca în Canonul 69 Apostolic, în jurul căruia se învârt toate rigorile postului, se spune până la urmă aşa: "...afară de caz de boală". Dar eu nu dezleg dinainte. "Domnule, dumneata, dacă ai omorât un om, vii la mine şi te spovedeşti şi te dezleg. Dar nu-ţi spun dinainte: “Omoară-l". Nu spun dinainte: "Mănâncă de dulce". Nu am voie, ca duhovnic, să dezleg înainte ceea ce, de fapt, e legat de Biserică. Eu dezleg după ce ai făcut fapta, dar nu anticipez. Preoţii trebuie să fie blânzi De asemenea, părintele a lăsat şi câteva sfaturi pentru preoţi, dar şi pentru atitudinea lor faţă de credincioşi. "Preoţii trebuie să fie foarte blânzi, foarte îngăduitori, dar pe poziţia lui Hristos. Hristos n-a putut să accepte nici cel mai mic păcat! Pentru aceasta, El a suferit toate împunsăturile, loviturile şi scuipările. Nu poate să accepte! Că te iartă dacă te pocăieşti, asta e altceva. Duhovnicul, care este însărcinat cu acest nemaipomenit har, nu poate să facă nişte compromisuri prealabile. Femeia care este forţată de bărbat să facă avort se poate şi despărţi. Sunt patru motive pentru care se pot despărţi, printre care şi acesta: dacă te omoară duhovniceşte celălalt. Cine a fost părintele Arsenie Papacioc? Despre duhovnicul Mănăstirii Sfânta Maria din Techirghiol, judeţul Constanţa s-au scris volume întregi. Părintele Arsenie Papacioc este cunoscut pe de o parte pentru faptul că a fost condamnat pentru credinţa sa şi a ajuns în închisorile comuniste, dar după aceea şi-a trăit viaţa până la aproape 100 ani în slujba celor din jur. Arsenie Papacioc s-a născut în comuna ialomiţeană Perieţi, pe 13 august 1914. Anghel, aşa cum a fost botezat, a fost al 7-lea copil agentului sanitar Vasile Papacioc şi al soţiei sale Stanca. Numele familiei vine de la o poreclă dată bunicului său aromân, preotul Albu venit din Macedonia grecească. „Popa cu cioc“ s-a transformat în renume datorită celui care avea să fie supranumit, chiar de către clerici, „Patriarhul Dobrogei”. De-a lungul vieţii, el a fost muncitor la fabrica de armament Malaxa din Braşov, primar al comunei Zărneşti şi apoi apropiat al bisericii. În 1949 a primit numele de Arsenie, pe când era la Mănăstirea Antim din Bucureşti, iar nouă ani mai târziu era arestat şi condamnat la 20 ani de închisoare. Arsenie Papacioc a pătimit alături de părintele Iusin Pârvu, Nichifor Crainic sau Mircea Vulcănescu. El şi-a petrecut ultima parte a vieţii la Mănăstirea Sfânta Maria din Techirghiol. A rămas acolo din 1976 până pe 19 iulie 2011, atunci când şi-a dat sfârşitul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu