27 martie 2015

Piramida escrocheriei. Cum au ajuns mai mulţi muncitori mehedinţeni sclavii românilor la Bruxelles

Piramida escrocheriei. Cum au ajuns mai mulţi muncitori mehedinţeni sclavii românilor la Bruxelles
Mai mulţi muncitori români, amăgiţi cu visul că vor avea un loc de muncă decent în Belgia, dezvăluie o megaescrocherie care se desfăşoară chiar în capitala Uniunii Europene, Bruxelles. Victime chiar ale unor conaţionali, după luni de muncă în care susţin că nu au fost plătiţi, aceştia au fost nevoiţi să se întoarcă acasă fără vreun cent în buzunar, iar acum au depus plângere în speranţa că li se va face dreptate, iar focarul dezvoltat la Bruxelles pe seama naivităţii muncitorilor şi a lipsei de implicare a autorităţilor va fi stârpit.

Lipsurile cu care se confruntă în ţară au împins câteva milioane de români să ia calea Occidentului în ultimii 15 ani. Toţi visând că într-o bună zi se vor putea întoarce în România şi îşi vor putea asigura un trai normal. Mii dintre ei s-au întors dezamăgiţi după ce promisiunea din ţară s-a dovedit a fi o ţeapă. Majoritatea au înghiţit în sec şi au mers mai departe. Nu este şi cazul unor mehedinţeni, care au decis să dezvăluie modul prin care au ajuns să muncească aproape gratis în Belgia, deşi la plecare li s-ar fi spus că vor încasa câte 2.500 de euro lunar. Tot ceea ce vom relata mai jos este cuvântul lor împotriva cuvântului celor acuzaţi. Nu există acte, pentru că tot ceea ce au primit au fost nişte asigurări sociale, acolo unde aveau calitatea de „ajutoare” la o persoană fizică autorizată. Chiar dacă şansele să îşi recupereze banii munciţi sunt mici, aceştia trag şi un semnal de alarmă pentru ca nimeni să nu mai ajungă în situaţia lor.

Prietenul din copilărie, bunul samaritean

„Nişte cunoştinţe au fost contactate de Romeo Margine, care era prieten cu ei. Li s-a spus să facă o echipă de cinci persoane şi că are deja loc de muncă pentru toţi. Înainte să plec, ştiam că vom primi 2.500 de euro lunar. Am format o echipă şi am plecat, ei fiind cei care ne-au plătit transportul. Nu mi s-a părut nimic ciudat, chiar mă gândeam cât de profesionist lucrează”, povesteşte Ion Cioacă, omul care a depus plângere la Crima Organizată împotriva celor pe care îi acuză că l-au folosit ca pe un sclav. În acelaşi timp, în Belgia mai ajungeau alte două echipe. Acelaşi intermediar. Toţi urmau să muncească la amenajări interioare sub coordonarea lui Marian Valentin Lungu, un severinean stabilit de mulţi ani în Belgia. Cu toţii au fost cazaţi la o vilă din Grimbergen, o localitate aflată la 10 kilometri de Bruxelles. Aici intervine din nou Romeo, deşi teoretic totul trebuia să intre în sarcina firmei care îi va angaja pe muncitori. Bunul prieten din copilărie îi ajută să îşi facă asigurări sociale prin intermediul PFA-ului său. De altfel, acesta e singurul act care a ajuns în mâinile celor care acum îşi strigă disperarea.

Au fost ajutoare

Chemaţi pentru a fi angajaţi la o companie, aceştia au semnat contracte de asigurări sociale prin intermediul Zenito, acolo unde apare că aparţin de PFA-ul aceluiaşi Romeo Margine, omul care, la întrebările jurnaliştilor PUTEREA, a afirmat că nu a avut nici o legătură contractuală cu muncitorii. „Eu doar i-am ajutat să ajungă în Belgia, eu am locul meu de muncă. Nu am altă treabă. Am vrut să-i ajut”, a spus acesta, fără însă să găsească o explicaţie faptului că el a fost cel care le-a intermediat contractul de asigurări sociale şi nu firma pentru care urmau să muncească. Tot el a negat iniţial orice implicare în tot ce s-a întâmplat ulterior. La câteva zile însă, a schimbat foaia şi a declarat că tot ce s-a întâmplat a fost din vina exclusivă a muncitorilor. „Dacă le-a plăcut pruna (n.r. - ţuica), asta s-a întâmplat. Eu oricum nu am muncit cu ei, chiar dacă apare că au muncit pentru mine”, a afirmat acesta ulterior. De altfel, în fişele respective se precizează că muncitorii în amenajări interioare sunt de fapt „ajutoare” pentru PFA-ul lui Margine. Contactat de PUTEREA, omul care s-a recomandat a fi patronul firmei la care au lucrat cei 15 români, Marian Valentin Lungu, susţine că nu are nici o problemă din punct de vedere legislativ. „Da, aşa e, unii erau trecuţi pe numele meu, iar alţii pe ai asociaţilor, printre care şi Romeo Margine. E totul legal, staţi liniştiţi. Nu stau să îmi bat capul pentru nişte beţivi care n-au fost în stare să muncească. Am aflat eu cum stau treburile şi prin ţară, pe la procuratură, sunt curat. De fapt, ei sunt cei care mi-au făcut pagubă, că nu au muncit cum trebuie”, a afirmat acesta.

Cum decurge totul

În momentul în care s-au cazat la Grimbergen, românii au aflat că li se va reţine din salariu câte 250 de euro lunar pentru chirie. De asemenea, o altă sumă importantă de bani urma să fie reţinută pentru plata actelor necesare pentru ca aceştia să poată munci legal în Belgia. Deşi munceau de luni până vineri, fiecare echipă primea câte 50 de euro săptămânal pentru mâncare. „Ne descurcam cât de cât, făceam mâncare cu toţii şi mâncam din acelaşi loc. În rest, nu am văzut nimic. În prima lună ne-au zis că, de fapt, au fost cheltuieli cu chiria şi actele. Atunci, mulţi au simţit că e ţeapă şi au plecat. Am mai rămas câţiva şi în a doua lună. Ni s-a zis că nu s-au luat bani de la firma mare, adică Veldeman, fiindcă firma lui Lungu era subcontracant pentru compania străină. Am aşteptat cât am putut, dar nu mai puteam răbda la infinit”, a mai explicat Ion Cioacă. Singurele acte pe care le-au primit au fost cele de la Zenito, o companie privată de asigurări, iar şi acelea au fost semnate prin intermediul lui Romeo Margine, fără vreun ajutor juridic. Fără însă să fie însoţite şi de vreun alt act care să consemneze câştigurile pe care le au ei. Practic, se obligau să îşi achite dările la statul belgian, dar ei nu încasau nimic oficial. Într-o discuţie cu reporterii PUTEREA, Marian Lungu a scăpat porumbelul şi a precizat că le-a mai dat bani muncitorilor, dar fără să le ofere vreun act în acest sens. Tot el ne-a promis că va face tot posibilul să ne trimită actele care îi dau lui dreptate, însă ulterior a declarat că este ocupat în această perioadă şi nu are timp. Relaţia dintre cele două părţi se rupea în momentul în care unul dintre muncitori izbucnea şi anunţa că îşi vrea banii sau pleacă. I se oferea a doua variantă, iar biletul de autocar era deja achitat. „De fapt, pe unii i-am trimis eu acasă, că nu munceau. Stăteau numai beţi şi îmi făceau probleme. Pierdeam contracte din cauza lor”, spune Lungu. Acelaşi Lungu spune că şi-a deschis o firmă abia „undeva în iulie-august anul trecut”, şi că a pierdut zeci de mii de euro din subcontractare din cauza muncitorilor români aflaţi în cauză. E interesant cum o firmă gigant precum Veldeman accepta să îi ofere contracte unei persoane fizice autorizate precum Lungu, aşa cum a fost cazul în iunie anul trecut, când are loc povestea noastră. Victimele dezvăluie faptul că Lungu e la rândul lui un interpus, iar în spatele său s-ar afla alţi trei români, despre care vom vorbi într-o ediţie ulterioară. De fapt, întreaga schemă este o piramidă a escrocheriei, unde fiecare îşi are rolul său bine definit pentru a face bani.

Acuzaţii şi apărare

Revenit în ţară, Ion Cioacă a depus plângere, însă cu greu a fost luat în seamă de cineva. Procurorul-şef Petre Dovlete a aflat despre cazul mehendinţenilor, însă momentan totul e la stadiul de o mică bârfă de oraş. „M-au chemat să dau declaraţii după trei luni, iar apoi nu s-a mai întâmplat nimic. Nu ştiu ce să mai fac pentru că nu e doar cazul meu. Sunt sigur că sute de români au fost în situaţia asta, dar mulţi au plecat capul şi au mers în altă parte. Când eram în casă, la Grimbergen, un băiat care avea grijă acolo s-a mirat că încă mai suntem după vreo două luni. Acolo s-au perindat sute de oameni, iar dacă autorităţile române vor întreba la Zenito, sigur vor avea o confirmare. Trebuie să tragem un semnal de alarmă. Am fost sclavii românilor la Bruxelles”, afirmă acesta. „Dacă vii aici să vezi cum stau lucrurile, mai vorbim, nu stau să dau explicaţii pentru orice, că nu eşti procuror. Oamenii ăia mi-au făcut numai probleme. Le-am zis că vor fi plătiţi pentru ceea ce fac, nu la oră, ca să piardă vremea. Cât au muncit, atât au primit. Dacă nu le-a plăcut munca, nu am ce să fac. Unii au făcut plângere la poliţie aici că le-am confiscat buletinele. Am arătat despre ce e vorba, au şi râs poliţiştii”, se apără Marian Valentin Lungu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu