6 februarie 2015

EXCLUSIV ! Alice Nastase Buciuta - Sindromul Stockholm in iubire

Alice Nastase Buciuta - Sindromul Stockholm in iubire
Uneori ne incapatanam sa-i iubim chiar pe cei care ne-au facut cel mai mare rau. Care ne-au tinut prizonieri intr-o relatie de pe urma careia am pierdut ani, demnitate, onoare si stima de sine. Sindromul Stockholm functioneaza, uneori, si la nivelul inimii.


Intr-un episod terorist cu luare de ostatici, petrecut in 1973 intr-o banca din Stockholm, prizonierii s-au legat afectiv de rapitori. Cand fortele de interventie au reusit sa intre in banca si sa-i anihileze pe cei care tinusera ostaticii sub dominatia lor aproape o saptamana, prizonierii au sarit in apararea celor care ii tinusera inchisi. De atunci incoace, episodul respectiv a devenit emblematic, la nivel psihologic, pentru cei care se ataseaza de oamenii care i-au adus intr-o situatie nefavorabila lor.

Am putea gasi urme din sindromul cu pricina in orice relatie de iubire in care unul insala sau se poarta urat, iar celalalt, sub pretextul unor idealuri proprii sau doar de frica, se incapataneaza sa-l iubeasca si sa-l apere. Si, mai ales, sa nu fuga din banca (sau familia) luata cu asalt… Am putea sa-l cautam cu folos in orice atractie nesuferita catre “baiatul rau” sau catre “fata rea”, aceea care n-ajunge in rai, ci unde vrea ea. In orice camin in care unul domina, iar celalalt se lasa dominat la infinit. In care unul sufera si rabda, iar celalalt se poarta ca si cum totul i s-ar cuveni. In care unul munceste si celalalt profita. In care unul are o mie de griji, iar celalalt doar drepturi, castigate in virtutea unor merite doar de el stiute.

Psihologul american Albert Bandura a scris o lucrare intreaga in care a incercat sa demonstreze ca sindromul Stockholm este gresit denumit. Ca in incidentul terorist din miezul Suediei, circumstantele au fost cu totul aparte si ca afectiunea ostaticilor fata de rapitori era, pana la urma, profund justificata. Ca de-a lungul zilelor de prizonierat, negociatorii au luat masuri aberante si au interzis aducerea de hrana sau medicamente pentru cei aflati in banca, iar prizonierii au suferit privatiuni cumplite pe care le-au pus, firesc, pe seama autoritatilor care au gestionat gresit rezolvarea conflictului. Singurii care au fost de partea lor, care au impartit cu ei putina hrana si i-au ingrijit, au fost chiar rapitorii, care s-au purtat omenos si nu s-au razbunat pe ostatici, desi autoritatile comiteau gesturi tot mai dusmanoase.

Sindromul respectiv exista, chiar daca, poate, nu trebuia sa poarte numele care l-a consacrat. Ne indragostim de cei cu reputatie de macho, nu de tipii molcomi si calini, care ne-ar putea darui o viata tihnita. Ne plac personajele indraznete si alunecoase, ne ispitesc adesea cei cu morala indoielnica – chiar si pentru ca ne propunem sa-i schimbam si asta ne da senzatia plecarii intr-o expeditie palpitanta. Ajungem prizonierii lor si ii aparam de propriile noastre razvratiri si luari de pozitie, de adevarurile crude ale celor din jur care ne arata toate nepotrivirile dintre noi, de cei care, semnalandu-ne fara menajamente pacatele partenerilor nostri, vor sa elibereze banca ocupata cu forta, inima stapanita abuziv. Sindromul Stockholm exista, chiar daca ar trebui sa poarte numele altui oras, sau poate numele nostru de familie, sau poate prenumele parintilor nostri…

Acest articol este proprietatea Gazeta Mondena Press Media si este protejat de legea drepturilor de autor.Orice preluare partiala sau integrala a continutului se poate face doar cu citirea sursei,astfel: pentru publicatiile tiparite - Ziarul Gazeta Mondena ,iar pentru publicatiile online : www.gazetamondena.ro 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu