2 octombrie 2014

Simona Patruleasa -despre sarcina,prieteniile pierdute si casnicie


Simona a ales să vorbească deschis şi despre momentele triste prin care a trecut odată cu pierderea unei sarcini, cu puţin înainte de a împlini 40 de ani, la finalul unui an marcat de suficiente experienţe neplăcute.

La şapte dimineaţa a sărit din pat, deşi nu este matinală. Şi-a pregătit repede o cafea. Nu o face în mod normal, dar de ceva vreme are tensiunea scăzută. După 20 de minute a trezit-o pe Ingrid. Misiunea în familie fusese stabilită: Simona îi pregăteşte fetiţei hainele de grădiniţă, iar Sabin, soţul ei, o ajută cu periuţa de dinţi. La 9 dimineaţa m-a sunat spunându-mi că va întârzia la interviu, se cir­culă bară la bară, aşa cum mă şi aşteptam să fie ziua în care şcolile îşi reiau activi­tatea. La ora 11, în cafeneaua ferită a unui hotel, ezitând să guste din prăjiturelele de pe masă, dar cedând totuşi ten­taţiei, prezentatoarea Ştirilor Kanal D de weekend mi-a spus că doarme mult mai puţin de când Ingrid a început să meargă la grădiniţă. A venit de mână cu soţul ei, cel care îi este alături de 10 ani.

Am descris mai sus una din zecile de di­mineţi frumoase în familie, dar nopţile nedormite nu sunt cauzate doar de fap­tul că Ingrid a început grădiniţa. Pri­vind o, vezi o femeie zâmbitoare, pe cale să împlinească 40 de ani, cu un ten perfect neted şi o viaţă pentru care mulţi ar invidia-o, poate. Ce nu poţi ve­dea sunt momentele de cumpănă, încer­carea de a-şi relua viaţa după ce recent a pierdut o sarcină, efortul de a uita ulti­ma vizită la ecografie. I-am remarcat însă reacţia după ce a luat-o în braţe pe fiica ei, la sfârşitul şedinţei foto, şi am înţeles ce o ajută să meargă mai departe.

Odată cu intrarea la grădiniţă Ingrid a împlinit trei ani. Cum ai retrăit anul acesta ziua în care ai adus-o pe lume?
Anul acesta am retrăit acele momente mai puternic ca anul trecut. M-am trezit exact la ora 7, ca în ziua naşterii. În noaptea dinaintea naşterii nu am putut dormi, acum s-a întâmplat la fel. Pe la 10 dimineaţa, ora la care am născut-o, am şi avut o stare ciudată. Privind în urmă, nici mie nu-mi vine să cred cât de puternică am putut fi, deşi am făcut tra­tamente peste tratamente, am trecut prin momente de tensiune. De când am aflat că sunt însărcinată cu Ingrid am început să mănânc corect. Eu sunt o mare amatoare de dulciuri, dar toată sarcina am mâncat două prăjiturele, atât. Nu am condus nici măcar o se­cundă, Sabin m-a dus la muncă şi peste tot unde aveam treabă. Am vrut să fiu în siguranţă totală şi Ingrid să se nască în condiţii bune. Îi mulţumesc lui Dumne­zeu, aşa s-a şi întâmplat. Nu există bucu­rie mai mare decât dragostea pe care ne-o arată Ingrid, pentru noi viaţa a început cu adevărat când s-a născut ea. Este comoara noastră şi cea care ne ajută să fim puternici, să trecem peste toate încercările.

Aşa ai reuşit să depăşeşti acum mo­mentul pierderii unei sarcini?
Am reacţionat foarte urât pe moment, m-am speriat şi eu de mine cum am reacţionat. Când mergeam la ecografie şi îi auzeam inima bătând era o senzaţie greu de descris. Când am văzut că nu îi mai bate, atât de tare m-a afectat… Chiar dacă aveam dureri, nici o secundă nu m-am gândit că voi pierde sarcina. Îl ve­deam ca pe un copil mare, chiar dacă avea doar câţiva milimetri. Mi s-a părut cumplit cum s-a terminat brusc totul…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu